Postări
Draga Marian,
In primul rand am obligatia de a declara public ca nu am fost, nu sunt si nici nu voi fi colaborator, angajat, simpatizant al vreunui serviciu secret, trans-pan-inter-national.
Apoi, de a declara ca sunt un om cu credinta in Dumnezeu, aidoma tie sau altor concitadini, conjudeteni, concetateni, continentali. Asadar, sunt crestin si botezat. ( La varsta de 17 ani! )
Sunt bacalaureat al Liceului de Muzica si Arte Plastice din Baia Mare, absolvent -fara licenta-, al Scolii Superioare de Jurnalistica din Budapesta prin urmare, iti sunt companion in gazetarie. ( Unii au definit jurnalistica, -accentuand doar genul proxim!-, ca fiind stiinta manipularii...)
Aidoma tie, Marian ILEA, lucrez in mediile scrise si audio-vizuale din anul 1991. Cu alte cuvinte, amandoi iubim oamenii in tentativa de a-i educa, ori de a-i suporta!
Ura si iubirea -haas und liebe-, libertatea -svabod-, credinta -hit-, frica -phrike-, au fost bagajele urcusului tau de luni, 28 august 2006, pe pagina de frunte a Glasului. Dar, ele sunt chiar trepte ale unei scari pentru suirea constiintelor pana la cerul naturii umane! Editorialul -gen publicistic, de obicei nesemnat, care exprima pozitia conducerii unei publicatii fata de o problematica de actualitate-, intitulat "Jos labele de pe biserica" iti poarta semnatura. Lirismul textului prin care faci vorbire in ce-ti priveste amintirea unui spatiu al copilariei, ca teza a iubirii de libertate, credinta, este masura talentului tau de prozator. Talent, aici impovarat de "misiunea" impusa de "logica" politicii editoriale a ziarului care iti ofera painea de pus pe masa familiei tale. Observatiile mele in ce priveste aceasta "povara" sunt (si) la dispozitia celor care au citit "textul" semnat de tine, dar mai ales impotriva celor pe care cotidianul "Glasul Maramuresului" cauta sa-i exonereze de raspundere (penala!), folosindu-se nu numai detalentul tau, dar si de raporturile tale contractuale cu ziarul. (Repet, deontologic nu erai obligat sa semnezi articolul!)
Astfel:
- exista informatii irefutabile, care demonstreaza lipsa de unitate, diferentieri flagrante, in ce priveste aplicarea canoanelor in bisericile ortodoxe din Romania, ca urmare lipsei de reactie a clerului fata de exercitiile de forta ale partidului si securitatii!
Exemplu: in Ardeal -fara nici o exceptie!-, au fost oficiate conform canoanelor toate ritualurile specifice botezului, nuntii, decesului, spre deosebire de practicile din Regat, unde preotimea avea "dezlegare" numai in ce priveste ritualul inmormantarii. In marile orase, unii aveau norocul oficierii unei nunti dar, pentru un botez, preotul venea, pe furis, acasa la parintii noului nascut in vederea ungerii cu sfantul mir. (Am aratat, ca eu insumi, desi nascut la Sighetu Marmatiei, am fost botezat abia la 17 ani, intrucat in perioada anilor 52, cand tatal meu era angajat civil la unitatea de graniceri, practic i s-a interzis contactul cu Biserica chiar, casatoria lui cu mama mea, de origine ungaro-slovac-romana, deci "nationalitate conlocuitoare" a fost oficiata abia dupa aprobarile de partid!)
- lipsa de transparenta a Consistoriului BOR (autoritatea administrativ-disciplinara a unei biserici), in legatura cu faptele preotilor, calugarilor sau calugaritelor este o evidenta!
- renuntarea BOR la biserica si enoriasii din teritoriile romanesti "pierdute" a fost consecinta politicii de forta a partidului comunist si Directiei pentru Securitatea Statului -DSS-!
- obedienta fara egal a clerului fata de PCR nu poate fi negata, iar lipsa de reactie a BOR in ce priveste scoaterea din legalitate a Bisericii Unite, de catre bolsevici, incrimineaza!
- dupa 1989 disputele la nivelul superior al clerului au drept consecinta o si mai evidenta scindare a intereselor, nu numai administrative, dar mentinerea sintagmei "biserica nationala" face o evidenta trimitere la caracterul politic -deci, laic!-, pe care BOR il "mosteneste" pe linia PMR-PCR-DSS!
(La vremea istoricei sale vizite la Budapesta (si) patriarhul Teoctist, a avut supriza unui eveniment de o gravitate cu totul exceptionala. In timpul slujbei oficiata de parohul bisericii ortodoxe a romanilor din Budapesta, ambasadorul a intrat -pe usa "imparateasca"-, in Sf Altar, a insfacat Sf. Cruce pe care a impins-o in mainile parohului spunandu-i: "parinte, incheiati mai repede slujba caci, suntem asteptati de ambasadorul Rusiei". Acest sacrilegiu s-a petrecut sub ochii intregii asistente: mireni, enoriasi, reprezentanti ai unor culte, diplomati, oameni de presa, copii si tineri, batrani care au izbucnit in plans! Lipsa de reactie a capului BOR a lasat lumea muta de uimire, dar mai ales a "girat" un pacat a carei povara o vom purta cu totii multi, multi, foarte multi ani...)
Draga Marian, am scris, la repezeala, aceste randuri dar, profunzimea lor se vrea o privire nu numai inspre ochii, dar mai ales spre labele ce (unele) mai sunt pe biserica! Asa sa imi ajute Dumnezeu, daca in suflet am fost manat de razbunare fata de acestia. Amin!
In primul rand am obligatia de a declara public ca nu am fost, nu sunt si nici nu voi fi colaborator, angajat, simpatizant al vreunui serviciu secret, trans-pan-inter-national.
Apoi, de a declara ca sunt un om cu credinta in Dumnezeu, aidoma tie sau altor concitadini, conjudeteni, concetateni, continentali. Asadar, sunt crestin si botezat. ( La varsta de 17 ani! )
Sunt bacalaureat al Liceului de Muzica si Arte Plastice din Baia Mare, absolvent -fara licenta-, al Scolii Superioare de Jurnalistica din Budapesta prin urmare, iti sunt companion in gazetarie. ( Unii au definit jurnalistica, -accentuand doar genul proxim!-, ca fiind stiinta manipularii...)
Aidoma tie, Marian ILEA, lucrez in mediile scrise si audio-vizuale din anul 1991. Cu alte cuvinte, amandoi iubim oamenii in tentativa de a-i educa, ori de a-i suporta!
Ura si iubirea -haas und liebe-, libertatea -svabod-, credinta -hit-, frica -phrike-, au fost bagajele urcusului tau de luni, 28 august 2006, pe pagina de frunte a Glasului. Dar, ele sunt chiar trepte ale unei scari pentru suirea constiintelor pana la cerul naturii umane! Editorialul -gen publicistic, de obicei nesemnat, care exprima pozitia conducerii unei publicatii fata de o problematica de actualitate-, intitulat "Jos labele de pe biserica" iti poarta semnatura. Lirismul textului prin care faci vorbire in ce-ti priveste amintirea unui spatiu al copilariei, ca teza a iubirii de libertate, credinta, este masura talentului tau de prozator. Talent, aici impovarat de "misiunea" impusa de "logica" politicii editoriale a ziarului care iti ofera painea de pus pe masa familiei tale. Observatiile mele in ce priveste aceasta "povara" sunt (si) la dispozitia celor care au citit "textul" semnat de tine, dar mai ales impotriva celor pe care cotidianul "Glasul Maramuresului" cauta sa-i exonereze de raspundere (penala!), folosindu-se nu numai detalentul tau, dar si de raporturile tale contractuale cu ziarul. (Repet, deontologic nu erai obligat sa semnezi articolul!)
Astfel:
- exista informatii irefutabile, care demonstreaza lipsa de unitate, diferentieri flagrante, in ce priveste aplicarea canoanelor in bisericile ortodoxe din Romania, ca urmare lipsei de reactie a clerului fata de exercitiile de forta ale partidului si securitatii!
Exemplu: in Ardeal -fara nici o exceptie!-, au fost oficiate conform canoanelor toate ritualurile specifice botezului, nuntii, decesului, spre deosebire de practicile din Regat, unde preotimea avea "dezlegare" numai in ce priveste ritualul inmormantarii. In marile orase, unii aveau norocul oficierii unei nunti dar, pentru un botez, preotul venea, pe furis, acasa la parintii noului nascut in vederea ungerii cu sfantul mir. (Am aratat, ca eu insumi, desi nascut la Sighetu Marmatiei, am fost botezat abia la 17 ani, intrucat in perioada anilor 52, cand tatal meu era angajat civil la unitatea de graniceri, practic i s-a interzis contactul cu Biserica chiar, casatoria lui cu mama mea, de origine ungaro-slovac-romana, deci "nationalitate conlocuitoare" a fost oficiata abia dupa aprobarile de partid!)
- lipsa de transparenta a Consistoriului BOR (autoritatea administrativ-disciplinara a unei biserici), in legatura cu faptele preotilor, calugarilor sau calugaritelor este o evidenta!
- renuntarea BOR la biserica si enoriasii din teritoriile romanesti "pierdute" a fost consecinta politicii de forta a partidului comunist si Directiei pentru Securitatea Statului -DSS-!
- obedienta fara egal a clerului fata de PCR nu poate fi negata, iar lipsa de reactie a BOR in ce priveste scoaterea din legalitate a Bisericii Unite, de catre bolsevici, incrimineaza!
- dupa 1989 disputele la nivelul superior al clerului au drept consecinta o si mai evidenta scindare a intereselor, nu numai administrative, dar mentinerea sintagmei "biserica nationala" face o evidenta trimitere la caracterul politic -deci, laic!-, pe care BOR il "mosteneste" pe linia PMR-PCR-DSS!
(La vremea istoricei sale vizite la Budapesta (si) patriarhul Teoctist, a avut supriza unui eveniment de o gravitate cu totul exceptionala. In timpul slujbei oficiata de parohul bisericii ortodoxe a romanilor din Budapesta, ambasadorul a intrat -pe usa "imparateasca"-, in Sf Altar, a insfacat Sf. Cruce pe care a impins-o in mainile parohului spunandu-i: "parinte, incheiati mai repede slujba caci, suntem asteptati de ambasadorul Rusiei". Acest sacrilegiu s-a petrecut sub ochii intregii asistente: mireni, enoriasi, reprezentanti ai unor culte, diplomati, oameni de presa, copii si tineri, batrani care au izbucnit in plans! Lipsa de reactie a capului BOR a lasat lumea muta de uimire, dar mai ales a "girat" un pacat a carei povara o vom purta cu totii multi, multi, foarte multi ani...)
Draga Marian, am scris, la repezeala, aceste randuri dar, profunzimea lor se vrea o privire nu numai inspre ochii, dar mai ales spre labele ce (unele) mai sunt pe biserica! Asa sa imi ajute Dumnezeu, daca in suflet am fost manat de razbunare fata de acestia. Amin!
Viseu de Sus, 29 august 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu